Este bine când indicatorii medicali permit
utilizarea ovocitelor şi a spermei cuplului care işi doreşte un copil, singura
dificultate vizând imposibilitatea femeii de a purta sarcina. În asemenea caz,
sarcina va fi purtată de către o mamă surogat, însă sub aspect genetic copilul
ce urmează să se nască va aparţine sută la sută cuplului. În situaţiile în care
cuplurile care nu au capacitatea de a se reproduce optează pentru programe de
reproducere umană asistată, ce implică donarea de ovocite sau material biologic
seminal, aceste familii se ciocnesc frecvent cu trăiri emoţionale profunde. Ambilor
parteneri le este foarte greu să accepte ideea că viitorul lor copil le va fi
străin din punct de vedere genetic. Din acest motiv, înainte de a decide efectuarea
acestei proceduri medicale partenerii au dubii: ”Voi putea oare să percep acest
copil ca fiind al meu?”, “Oare imi va reuşi să fiu pentru el un părinte bun?”,
“Se poate oare întîmpla ca instinctul matern/patern să protesteze împotriva acestui
copil, odată ce el nu este natural?” ş.a.m.d
Medicii specializaţi în reproducerea umană asistată care comunică zilnic cu pacienţi care s-au ciocnit cu o formă sau alta
de infertilitate, constată: “Deseori pacienţii manifestă reacţii foarte
negative şi chiar refuză să accepte utilizarea materialului biologic donat. Chiar
dacă pentru aceste familii este unica posibilitate de a avea copii proprii, fie
chiar “pe jumătate naturali”, aceşti oameni speră că vor reuşi şi încearcă, în
repetate rânduri, să parcurgă programul de reproducere umană asistată cu
utilizarea materialului biologic propriu”.
Procedeul donării de spermă/ovocite are
multiple aspecte şi deliberările pe marginea acestui subiect pot fi interminabile,
în continure însă le vom puncta pe cele mai principale:
Controlul emoţional. În situaţia în care
medicul vă recomandă utilizarea materialului biologic donat nu vă bulversaţi,
dar străduiţi-vă să analizaţi situaţia cu mult calm. Nu uitaţi, emoţiile sunt
trecătoare, iar copilaşul va fi alături de dumneavoastră pe tot parcursul
vieţii, anume dumneavoastră vă va spune “mamă” şi “tată”. Nu contează cum a
fost conceput, copilul va fi visul împlinit al dumneavoastră, va fi scopul
suprem al vieţii, fericirea şi moştenitorul familiei. Veţi fi alături de el
chiar din primele lui ore de viaţă (chiar dacă îl va naşte o mamă purtătoare),
anume dumneavostră o să-l creşteţi şi o să-l educaţi, anume dumneavostră veţi
fi responsabili pentru viaţa şi siguranţa lui. Acest copil va fi al
dumneavoastră! În afară de aceasta, specialiştii selectează, în funcţie de
situaţie, acei donatori care sub aspect fizic seamănă mult cu clienţii: “Foarte
multe cupluri care au utilizat material biologic donat pentru conceperea unui
copil, după naşterea lui exclamau cu mândrie şi fericire în priviri că pruncul
le seamănă leit!” – relatează medicul şef al clinicii.
O
problemă strict personală. Nu este
neapărat ca toţi din jur să afle cum a fost conceput şi cum a apărut pe lume copilaşul
dumneavoastră multaşteptat. Cu cât se
vor cunoaşte mai puţin aceste detalii, cu atât viaţa dumneavoastră şi a
copilului dumneavoastră va fi mai liniştită. Indiferent de faptul dacă sunteţi
sau nu identici din punct de vedere genetic, acesta va fi copilul
dumneavoastră! Şi chiar dacă aţi devenit părinte cu ajutorul unei mame surogat,
chiar dacă aţi utilizat ovocite sau spermă donate, chiar dacă aţi adoptat acest
copil, el oricum va fi copilul dumneavoastră şi veţi fi şi veţi simţi şi la
nivel subconştient că sunteţi părinţii lui adevăraţi: “Unele cupluri chiar
recurg la utilizarea burţii false, în cazul în care sarcina este purtată de
către o mamă surogat, pentru a exclude tot felul de întrebări şi dubii din
partea vecinilor şi a colegilor”, - comentează managerul în lucrul cu clienţii
al clinicii de reproducere asistată.
O abordare corectă. Experienţa demonstrează
faptul că acele cupluri pe care viaţa i-a supus la încercări dure, acceptă mai
uşor programul de donare a materialului biologic, sub aspectul moralităţii fiind
deja pregătiţi că viitorul copil va fi doar pe jumătate natural din perspetivă
genetică. Cînd o femeie este aptă de a purta de sine stătător o sarcină, ea
nu-şi pune întrebarea al cui este copilul de sub inima ei. Însă în cazul în
care sarcina este purtată de către o mamă surogat, iar copilul este conceput cu
ajutorul ovocitelor donate, viitorii părinţi trebuie să manifeste chiar de la
început o opinie corectă – chiar dacă procedura de concepere a copilului nu a
fost una obişnuită, anume ei sunt părinţii naturali şi adevăraţi ai copilului.
De asemenea, este recomandabil ca viitorii părinţi să urmeze nişte cursuri
speciale, în vederea pregătirii lor pentru viitorul rol de părinte, precum şi
să discute cu un psiholog cu experienţă care să-i ajute să depăşească
disconfortul, teama şi nesiguranţa. Partenerii decid de comun acord asupra
programului de reproducere umană asistată, prin urmare, sunt pregătiţi să
accepte pentru sine modalitatea în care a fost conceput copilul lor. Ambii trebuie
să fie în acord cu decizia proprie.
Multor cupluri le este foarte dificil să
decidă de a concepe un copil cu utilizarea materialului biologic donat. Gândul
că nu va fi pentru pruncul ei o mamă genetică este foarte dureros pentru o
femeie infertilă, care se confruntă cu multe temeri şi are foarte multe
întrebări fără răspuns. În acelaşi timp, o femeie care a decis să doneze
ovocite proprii unor oameni străini, la fel, trece printr-o luptă interioară
profundă. Donatoarele de ovocite sunt nişte femei absolut speciale, nonconformiste,
deoarece, după ce au dat naştere copiilor proprii, ele oferă şi altor femei
posibilitatea de a deveni mame. Ele au o misiune dificilă, dar nobilă. Acestea
sunt femei care dăruiesc viaţă. Vă îndemn să fiţi recunoscători pentru faptul
că asemenea femei există şi să vă iubiţi copilaşii născuţi prin programe de
reproducere umană asistată cu toată dăruirea şi sacrificiul de care sunteţi
capabili ca părinţi.
